"Sunt un om optimist. De aceea pun răul înainte. A-l pune la urmă ar însemna să accept eşecul ca efect[...]Am şi altă hibă. Percep adesea „înconjurătorul” ca defect. Societatea se încăpăţânează să nu „încapă” în şabloanele mele, să nu se plieze pe principiile, pe priorităţile ce le revendic. Şi nu am nici o îndoială, că vina îmi aparţine în totalitate. Fiinţez şi mă implic într-o realitate nu ostilă, ci mai degrabă străină."